Intrebari frecvente de drept civil

Procedura poate fi solicitată de debitorul persoană fizică aflat în incapacitate de plată, atunci când datoriile depășesc valoarea prevăzută de lege și nu există perspective reale de redresare prin mijloace proprii. Cererea este voluntară, iar instanța verifică îndeplinirea condițiilor legale înainte de a admite deschiderea procedurii.

După înregistrarea cererii, instanța analizează documentele depuse, stabilește termenul de judecată și poate solicita clarificări privind situația financiară. În cazul admiterii cererii, se numește administratorul procedurii, se notifică creditorii și se deschide perioada de observație.

Deschiderea procedurii suspendă de drept executările silite individuale, indiferent de stadiul acestora. Creditorii trebuie să formuleze creanțele în cadrul procedurii, iar orice măsură de executare se va realiza exclusiv sub controlul administratorului desemnat și al instanței.

Planul trebuie să includă veniturile previzionate, propunerea de distribuire a sumelor către creditori, perioada de derulare și măsurile concrete prin care debitorul poate reveni la o situație financiară stabilă. Instanța analizează sustenabilitatea planului înainte de aprobare.

Creditorul poate depune cerere atunci când debitorul nu își achită datoria certă, lichidă și exigibilă într-un termen de 60 de zile. Instanța verifică cuantumul datoriei și existența unei stări evidente de insolvență înainte de a admite cererea.

Administratorul judiciar inventariază bunurile societății, verifică creanțele, urmărește activitatea curentă și întocmește rapoarte periodice pentru instanță și creditori. El poate propune continuarea activității, reorganizarea sau trecerea la faliment.

Planul stabilește măsuri de restructurare financiară și operațională, modalități de plată a creanțelor și termenul de realizare. Planul trebuie aprobat de adunarea creditorilor și confirmat de judecătorul-sindic.

Falimentul se dispune atunci când reorganizarea nu este posibilă sau planul aprobat eșuează. În această etapă se lichidează patrimoniul debitorului, iar sumele obținute se distribuie creditorilor conform ordinii prevăzute de lege.

Debitorul poate formula contestație la executare în termen de 15 zile de la comunicarea actului de executare. Instanța analizează legalitatea actelor întocmite de executor și poate suspenda executarea în anumite condiții.

Termenul prevăzut de lege este de 15 zile și este un termen de decădere. Dacă termenul a fost depășit, doar în anumite situații, se poate solicita repunerea în termen. Termenul de 15 zile începe să curgă de la momente diferite, de regulă de la comunicarea actului de executare contestat. Pot fi invocate și decizii CJUE.

Contestația la executare poate fi introdusă dacă a început executarea silită, atunci când persoanele interesate – creditor, debitor sau terți interesați – consideră că executarea silită, actele de executare sau titlul executoriu, altul decat o hotărâre judecătorească, sunt nelegale.

Certificatul de titlu executoriu european se poate obține dacă creanța nu a fost contestată. Cererea se depune la instanța care a pronunțat titlul executoriu, iar instanța verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de regulamentele europene aplicabile.

Prin cerere de suspendare introdusă la instanța de executare, o dată cu contestația la executare sau pe cale separată.

Pot fi administrate probele necesare pentru a demonstra nelegalitatea măsurilor de executare sau a actelor de executare silită. În cazul contestației la titlu, se administrează probele necesare pentru lămurirea părților neclare din hotararea judecătorească, dacă fără aceste probe nu s-ar putea soluționa în mod corespunzător contestația la executare.

Executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Executarea silită poate începe după împlinirea termenului de plată stabilit prin titlul executoriu; debitorul poate fi decăzut din beneficiul termenului, la cererea creditorului, numai în condițiile prevăzute de lege.

Orice persoană interesată sau vătămată prin măsurile de executare silită.

Contestatorul poate fi obligat la plata despăgubirilor pentru întârzierea executării sau poate fi obligat la amendă judiciară, dacă a acționat cu rea-credință.

Instanța competentă poate suspenda executarea pentru motive temeinice până la soluționarea contestației la executare. În cazuri urgente, suspendarea provizorie poate fi dispusă până la soluționarea cererii de suspendare. Suspendarea constituie o chestiune incidentă a contestației la executare și nu obiect al acesteia.

Moștenitorii legali sau testamentari pot solicita dezbaterea succesiunii la notar. Procedura poate fi inițiată și de orice persoană interesată, dacă există motive temeinice, iar notarul verifică vocația succesorală și actele necesare.

Sunt necesare actele de identitate, extrasul de carte funciară pentru autentificare, actele de proprietate, certificatul fiscal și, după caz, documente suplimentare privind situația juridică a imobilului. Notarul verifică valabilitatea fiecărui document.

Da. Angajatorul are obligația legală de a convoca salariatul în scris, indicând faptele imputate și dreptul la apărare. Orice sancțiune aplicată fără cercetare prealabilă este nulă absolut.

Rezilierea poate interveni atunci când una dintre părți nu își execută obligațiile esențiale, iar neexecutarea face imposibilă continuarea contractului. Notificarea celeilalte părți și respectarea termenului de remediere sunt pași obligatorii în multe situații.

Sunt necesare patru elemente cumulative: o faptă ilicită, un prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția autorului. Instanța analizează probele administrate pentru a stabili întinderea despăgubirilor.