Tot mai multe dintre litigiile noastre de dreptul muncii vizează obținerea de despăgubiri morale pentru afectarea sănătății angajaților, în contextul neîndeplinirii de către angajator a obligațiilor privind condițiile de muncă, inclusiv în regim de telemuncă (remote). Fenomenul burnout, generat de suprasolicitare, condiții de muncă și stres profesional prelungit, este tot mai frecvent invocat de angajați ca efect direct al mediului organizațional și al lipsei măsurilor de protecție prevăzute de lege.
În astfel de cauze, temeiul legal îl constituie Codul muncii, Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, precum și Normele metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006. În conformitate cu normele legale referitoare la condițiile de muncă, angajatorul are obligația de a lua măsurile necesare pentru protejarea securității și sănătății salariaților, inclusiv pentru activitățile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare și pregătire precum și pentru punerea în aplicare a organizării protecției muncii și mijloacelor necesare acesteia – art. 177 alin.(1); răspunde de organizarea activității de asigurare a sănătății și securității în muncă - art. 178 alin. (1); are obligația să asigure accesul salariaților la serviciul medical de medicină a muncii - art. 186.
În spețele clienților noștri în care am invocat încălcarea dreptului la securitate și sănătate în muncă, instanțele au reținut că neexecutarea obligațiilor privind securitatea și sănătatea în muncă, precum și maniera defectuoasă de organizare a activității prin repartizarea sarcinilor între angajații cu funcții asemănătoare sau similare au condus la producerea unui prejudiciu material și moral, atrăgând răspunderea civilă contractuală în temeiul art. 253 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.
Semnalăm dispunerea de către instanțe, în procedura reglementată de art. 201 C. proc. civ., a măsurilor prealabile de verificare constând în solicitarea depunerii de către angajator a înscrisurilor din care să rezulte îndeplinirea efectivă a obligațiilor privind securitatea și sănătatea în muncă.
Această practică judiciară evidențiază preocuparea instanțelor pentru stabilirea legăturii de cauzalitate dintre condițiile de muncă și afecțiunile invocate, confirmând că burnout-ul și alte forme de suferință profesională pot constitui efecte directe ale neîndeplinirii obligațiilor de protecție a sănătății angajatului și pot atrage răspunderea angajatorului prin acordarea de despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.