Succesiunea obligațiilor de punere în executare și limitele contestației la titlu

TITLUL EXECUTORIU → Executarea creanțelor este o problemă juridică cu consecințe multiple, care necesită rapiditatea derulării procedurilor de executare silită a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu, în scopul refacerii fluxurilor financiare. De cele mai multe ori, în procedura de executare silită, titlul executoriu este contestat de către debitor. Procedura prin care se contestă titlul executoriu – contestația la titlu – este un mijloc de apărare complex și extrem de restrictiv.

Frecvent, apar probleme de punere în executare în cazul unor obligații ce trebuie îndeplinite succesiv de către doi debitori – autorități publice cu competențe reglementate în mod distinct prin acte normative – dacă ordinea de punere în executare nu a fost cuprinsă ca atare în hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu.

În aceste cazuri, caracterul legal al executării silite trebuie raportat strict la conținutul hotărârii judecătorești, fiind exclusă raportarea la prevederile legale care au stat la baza adoptării hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu. Succesiunea măsurilor de punere în executare nu poate avea alt izvor decât hotărârea judecătorească, chiar dacă există dispoziții normative care reglementează modalitatea de emitere a unor acte juridice individualizate sau reglementează ordinea de emitere a acestora.

În alți termeni, invocarea de către debitorul urmărit, pe calea contestației la titlu, a unei anumite succesiuni în executarea obligațiilor nu poate avea alt izvor decât hotărârea judecătorească ce constituie titlul executoriu. Ordinea de îndeplinire a obligațiilor nu poate fi dedusă din cuprinsul unor elemente extrinseci conținutului hotărârii judecătorești, fie ele chiar dispoziții legale (de drept substanțial) care însă nu au fost reflectate în cuprinsul actului jurisdicțional pus în executare (hotărârea judecătorească). Problemele de legalitate referitoare la modalitatea în care instanța care a pronunțat hotărârea judecătorească  – titlul executoriu – sau a statuat cu privire la aplicarea normelor de drept substanțial nu pot fi invocate în procedura de contestare a executării silite. O veche formulare jurisprudențială, de referință, exprimă limitele motivelor de contestație la titlu: soluțiile implicite nu pot fi invocate pe calea contestației la titlu.

Lipsa elementelor de determinare a succesiunii emiterii actelor din cuprinsul hotărârii judecătorești ce constituie titlul executoriu nu reprezintă o problemă de legalitate a executării silite, ci o problemă în legătură cu obiectul prestațiilor ce urmează să fie executate. Soluția este determinată de dispozițiile art. 712 alin. (2) C. proc. civ., respectiv formularea unei contestații pentru lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. În limitele dispozițiilor de procedură civilă indicate, invocând incidente apărute în timpul urmăririi, contestația având ca obiect lămurirea, întinderea sau aplicarea titlului executoriu poate fi formulată și de creditor.