În principiu, orice persoană știe ce este o contravenție și ce implică un regim de sancționare pentru fapte descrise ca fiind contravenționale printr-un act normativ.
Ceea ce se cunoaște mai puțin este că, în materie contravențională, autoritățile locale adoptă hotărâri cu caracter normativ (cuprind norme de conduită generală, impersonală și de aplicație repetată) prin care sunt stabilite contravenții și sancțiuni, teoretic, în materiile de reglementare aflate în competența lor. Autoritățile locale sunt abilitate să aprecieze pericolul social – măsura în care fapta contravențională aduce atingere unei dintre valorile sau relațiile sociale ocrotite – criteriu calitativ obligatoriu care trebuie luat în considerare la elaborarea și adoptarea actului normativ prin care se stabilesc contravenții.
Procesul normativ prin care, în timp, sunt stabilite nenumărate contravenții prin acte administrative este foarte simplu: se propune o hotărâre de consiliu prin care sunt enumerate noi acțiuni ilicite sau inacțiuni ilicite, se adoptă hotărârea și se publică.
Pe baza acestor acte administrative cu caracter normativ, este greu, aproape imposibil, să delimităm și să înțelegem, în concret, fapta contravențională descrisă și obiectul acesteia; descrierea faptei ce constituie contravenție este deficitară, nu există corelări, nu se abrogă actele normative vechi și, statistic, de foarte multe ori, printr-un procedeu de formulare elaborat și testat, consiliile locale stabilesc contravenții în afara domeniului de activitate (în special în materie fiscală). Numărul foarte mare de acte administrative adoptate în materia pretins reglementată prin care sunt instituite, cu ore de desfășurare, multiple obligații generale și, în același timp, este stabilit, fără justificare rațională, pericolul social generic pentru acțiunile sau inacțiunile calificate ca fiind contravenții, alocă procesului normativ trăsături care definesc excesul de putere.
De curând, am analizat descrierea faptelor contravenționale și sancțiunile prevăzute de un act administrativ cu caracter normativ cu impact foarte mare: HCL Sector 3 nr. 346/2022. Cu titlu exemplificativ, prin acest act administrativ restanța fiscală este calificată sau recalificată ca delict contravențional și sancționată. Rezultatul este o formă de sancționare contravențională suplimentară aplicată pentru restanțe fiscale; un supliment de sancțiune impus de administrația locală pentru fapte contravenționale neclare, difuze și drastic sancționate.
În lipsa descrierii corespunzătoare a faptei contravenționale, procesul-verbal de contravenție devine un mijloc excesiv de gestionare a relației dintre cetățean și administrația locală. Fără îndoială, arbitrarul în reglementarea, stabilirea și sancționarea faptelor contravenționale, cu consecințe majore pentru persoanele sancționate, reclamă intervenția instanțelor judecătorești pentru restabilirea stării de legalitate prin înlăturarea sancțiunilor contravenționale aplicate cu încălcarea principiilor răspunderii contravenționale.
Din perspectivă practică, orice persoană sancționată pentru săvârșirea unei fapte contravenționale prevăzute printr-un act administrativ cu caracter normativ (de exemplu, o hotărâre de consiliu local) poate contesta procesul-verbal de contravenție și, de asemenea, hotărârea de consiliu prin care s-a stabilit în mod nelegal fapta contravențională și regimul contravențional aplicabil.
Cu alte cuvinte, în cadrul plângerii contravenționale sau printr-o acțiune separată în contencios administrativ, persoana sancționată poate obține atât anularea procesului-verbal, cât și anularea, totală sau parțială, a hotărârii de consiliu (act administrativ) care prevede contravenția și pe care se întemeiază, formal, aplicarea sancțiunii contravenționale.
Dacă situația analizată privește interesele d-voastră, puteți trimite documentele pe care le aveți la dispoziție pentru evaluarea gratuită.