SANCȚIUNI ADMINISTRATIVE → Referitor la completarea, modificarea cererilor de plată și contestarea sancțiunilor administrative aplicate beneficiarilor, semnalăm aspecte importante cu privire la modalitatea concretă de aplicare a Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 de completare a Regulamentului UE nr. 1306/2013, ca normă de drept material.
În speță, instanța de fond a respins cererea clientului nostru – reclamant în cauză – prin care a contestat decizia de plată și, de asemenea, excluderea de la toate schemele de plată solicitate. Sentința recurată s-a întemeiat formal pe dispozițiile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 640/2014 de completare a Regulamentului UE nr. 1306/2013 referitor la condițiile de refuz sau retragere a plăților , respectiv suprafața determinată se raportează la grupa de culturi.
Cererea de recurs a fost admisă, sentința a fost casată în temeiul art. 496 C. proc civ. și cauza clientului nostru a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță pentru verificarea plății agricole și sancțiunii administrative.
Sub aspectul verificării și aplicării sancțiunilor administrative pentru corectitudinea suprafețelor declarate pentru subvenții în raportul dintre beneficiari și autorități publice, Curtea a exclus limitarea probațiunii cu motivarea de principiu – culpa beneficiarului “nu se prezumă absolut”. Raportat la motivele de recurs, instanța de recurs a stabilit greșita aplicare a normei de drept material, respectiv dispozițiile art. 19 ‘’Sancțiuni administrative aplicabile în caz de supradeclarare’’ din cadrul Regulamentului delegat (UE) nr. 640/2014 de completare a Regulamentului UE nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, condițiile de refuz sau retragere a plăților agricole și sancțiunile administrative aplicabile plăților directe, sprijinul pentru dezvoltarea rurală și ecocondiționalitatea.
De asemenea, Curtea a reținut că instanța de fond nu a avut un rol activ pentru determinarea exactă a parcelelor vizate de actul administrativ atacat în contenciosul administrativ. Instanța de fond a reținut culpa beneficiarului, fermier selectat pentru controlul pe teren, dar nu a efectuat o analiză efectivă și nu a realizat un control al metodei de calcul. În acest sens, instanța de fond, în mod greșit, a reținut culpa beneficiarului fără concluziile unui specialist care să confirme sau să infirme dacă există o “supradeclarare” a suprafeței de teren, nu a pus în discuția părților și nu a considerat necesar să încuviințeze proba cu expertiza tehnică de specialitate, existând neclarități cu privire la suprafața totală determinată pentru acordarea schemei de ajutor în condițiile în care suprafața declarată diferă de suprafața digitizată.
Conclusiv, digitizarea suprafețelor agricole nu exclude verificarea metodei de calcul aplicate de autoritatea administrativă și, în acest sens, analiza efectivă a sancțiunii administrative aplicate impune, în mod necesar, administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate.