CONTROL DE LEGALITATE ADMINISTRATIV-JURISDICȚIONAL → În exercitarea controlului de legalitate administrativ-jurisdicțional, decizia finală a fost luată cu majoritate, deoarece un membru al completului a redactat, formal, opinie separată. Aspectele analizate sunt esențiale pentru orice parte implicată într-o procedură administrativ-jurisdicțională, întrucât neregularitățile procedurale pot atrage sancțiunea nulității absolute, afectând demersul judiciar și interesele părților implicate. În procedurile administrativ-jurisdicționale, nerespectarea normelor procedurale cu privire la opinia separată poate influența validitatea hotărârilor emise și pot să atragă sancțiunea nulității absolute.
În cazul analizat, opinia separată nu cuprinde soluția juridică – deplină expresie a controlului de legalitate – respectiv, concluzia finală a membrului completului cu privire la contestațiile formulate și, de asemenea, cu privire la cererile incidentale, în sensul admiterii sau respingerii acestora. Formularea unei opinii separate exclude posibilitatea ca membrul din complet sa fi avut în vedere situația reglementată de dispozițiile art. 426 alin. (2) din C.proc.civ., teza ultimă, respectiv: ”judecătorul care este de acord cu soluția, dar pentru considerente diferite, va redacta separat opinia concurentă”, pentru că, în conținutul opiniei separate, astfel cum a fost redactată și semnată, s-a menționat: ”contrar soluției exprimate de majoritatea membrilor completului de respingere a contestațiilor formulate - în ceea ce ne privește opinăm că aceasta nu este în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare, având în vedere următoarele considerente”. Prin urmare, formularea uzitată, respectiv ”contrar soluției exprimate de majoritatea membrilor completului de respingere a contestațiilor formulate”, infirmă varianta tehnică, procedurală a exprimării unei opinii concurente în sensul normei invocate. Opinia concurentă se redactează separat în situația în care judecătorul este de acord cu soluția, sprijină soluția majoritară și pe alte considerente sau numai pe alte considerente decât cele reținute în decizie.
Singurul aspect care poate fi reținut cu certitudine este că membrul completului care a participat la soluționarea cauzei a apreciat că soluția adoptată cu majoritate nu este legală, dar lipsește cu desăvârșire propria soluție juridică din corpul opiniei separate și asumarea juridică a acesteia. Opinia separată, astfel cum a fost redactată, este cel mult un comentariu critic cu privire la soluția adoptată și poate fi reținut ca o critică de nelegalitate a soluției adoptate de organismul de jurisdicție specifică sau, eventual, ca o judecată de valoare.
În lipsa argumentării soluției de admitere a contestațiilor nu se poate susține că opinia disidentă cuprinde considerente în fapt și în drept, deoarece considerentele sunt elementele silogismului, premisele de fapt și de drept care stau la baza unei soluții juridice exprimată în forma prevăzută de lege. Soluția juridică la care se referă dispozițiile art. 426 alin. (2) C. proc. civ., normă de referință de sine stătătoare în cadrul controlului de legalitate, reprezintă esența actulul de soluționare și, în acest sens, opinia separată trebuie clar exprimată prin formalizarea și asumarea soluției juridice, pentru că soluția juridică propusă nu poate fi dedusă de părțile implicate în litigiu. Expunerea eliptică și echivocă a aspectelor de nelegalitate ce vizează decizia adoptată cu majoritate legală nu poate să suplinească soluția juridică, respectiv un răspuns explicit la problemele decisive pentru procedura în cauză care au generat conflictul cu opinia majorității. În aceste condiții, lipsa soluției juridice din corpul opiniei separate, nu este un aspect marginal de elaborare sau de motivare a opiniei separate, ci echivalează cu o abținere nepermisă de la soluționare și constituie motiv de nulitate absolută în temeiul art. 174 alin. (2) C. proc. civ.
SANCȚIUNE → Norma prevăzută de dispozițiile art. 426 alin. (2) din C.proc.civ. ocrotește un interes public. Hotărârea adoptată cu majoritate este o hotărâre valabilă dacă există o opinie minoritară în sensul unei soluții juridice și dacă a fost semnată minuta, or, în cauza clienților noștri, un membru al completului, deși a participat la soluționarea cauzei, nu s-a pronunțat în sensul admiterii sau respingerii contestațiilor. Nu este vorba de consistența sau coerența unei motivări de natura sa pună în discuție un formalism excesiv al actului jurisdicțional-administrativ, ci, în discuție, este o soluție pronunțată doar de doi membri ai completului de judecată, deoarece un membru al completului de judecată, deși a formulat opinie separată, nu a ajuns la o concluzie juridică, deci la o rezolvare explicită a cererilor principale sau accesorii, în sensul admiterii sau respingerii cererilor și contestațiilor formulate.
În consecință, sancțiunea este nulitatea absolută prevăzută de dispozițiile art. 174 alin. (2) C. Proc. Civ. și considerăm că nu este posibilă îndreptarea neregularității actului de procedură printr-un raționament deductiv interpus sau metodă de clasificare logică care să permită părților aflarea soluției pe care a propus-o sau ar fi trebuit să o propună membrul completului care a formulat opinie separată.