CONFLICT ADMINISTRATIV → Litigiile cu autoritățile administrative atunci când norme prohibitive (reguli) obligă autoritatea sa se abțină de la realizarea unei acțiuni, susceptibile de multiple interpretări, reprezintă un domeniu aparte în contenciosul administrativ. Conflictul administrativ presupune existența unor situații juridice subiective sau obiective și soluția administrativă arbitrară, până la limita abuzului de putere, în raporturile dintre administrație și cetățeni.
EXCES DE PUTERE → Pentru introducerea acțiunii în contenciosul administrativ este necesară întrunirea condițiilor de admisibilitate, obligatorii, respectiv actul atacat să fie un act administrativ – în sensul extins al noțiunii de act administrativ – actul să producă o vătămare unui drept subiectiv, unui interes legitim privat sau public. În contenciosul administrativ, cel puțin una dintre părțile implicate este o autoritate publică.
Conflictul administrativ este generat de nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept sau interes legitim, de emiterea sau încheierea unui act administrativ sau de refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. În înțelesul contenciosului administrativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere semnifică exprimarea explicită de a nu soluționa o cerere, cu exces de putere, a voinței de a nu soluționa cererea unei persoane.
Excesul de putere este definit ca exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevazute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertății cetățenilor.
COMPETENȚĂ DETERMINATĂ → În materia dreptului administrativ, există situații în care actul normativ (legiuitorul) stabilește motivele, cazurile (emiterea actului administrativ doar în anumite cazuri) pentru care administrația poate să emită un act administrativ (de ex. pentru intrarea în legalitate), una sau mai multe soluții administrative și, de asemenea, când poate să intervină administrația prin emiterea unui anumit act administrativ. În aceste situații, emiterea actului administrativ în afara termenului prevăzut sau emiterea actului administrativ pentru alte motive decât cele indicate normativ pot să atragă anularea actului administrativ. Statistic, emiterea actelor administrative cu încălcarea competenței determinate este frecventă. Competența determinată și identificarea normelor administrative prohibitive, într-un sistem administrativ complex, în care particularitățile și forma actelor administrative trebuie să fie recunoscute în natura lor juridică, sunt mijloace foarte specializate pentru înlăturarea arbitrariului în raporturile cu autoritățile publice.
CAZ PRACTIC → În litigiul clienților noștri, reclamantul, persoană fizică, a invocat un conflict administrativ generat de emiterea unui răspuns administrativ de către o autoritate publică locală în procedura de emitere a autorizațiilor de construcție. Răspunsul administrativ comunicat de autoritatea publică locală a fost calificat prin cererea de chemare în judecată ca refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, emis, în termenii contenciosului administrativ, cu exces de putere.
Autoritatea publică nu a emis un act prin care să comunice refuzul de soluționare a cererii de autorizare și a acționat în limitele raportului juridic administrativ, precizat și determinat de prevederi normative. Autoritatea publică și-a exprimat manifestarea de voință în sensul rezolvării cererii, dar în raport de clarificarea cadrului normativ. În acest sens, a argumentat imposibilitatea generală, obiectivă, de soluționare a cererii generată de modificări legislative referitoare la emiterea unei anumite categorii de autorizații de construire, inclusiv de abrogarea unor norme legale, indicate în concret în răspunsul administrativ. De asemenea, autoritatea publică a comunicat petentului (reclamant în contenciosul administrativ) faptul că toate cererile înregistrate de instituția publică care vizează emiterea autorizațiilor de construire din aceeași categorie juridică, deci situații identice, vor fi analizate după clarificarea cadrului normativ.
În contenciosul administrativ, excesul de putere vizează încălcarea competentelor autorității publice și a drepturilor cetățenești, raportat la un cadru normativ prin care sunt stabilite atribuțiile autorității și limitele acestora. Nesoluționarea unei cereri în lipsa abilitării normative, situație generată de abrogarea și modificarea unor prevederi legale, nu poate fi reținută ca exces de putere. În cazul expus, comunicarea modificărilor legislative, conduita autorității prescrisă prin indicarea actelor administrative cu caracter normativ aplicabil pentru situații identice și aprecierea intereselor legale prin raportare la legea în vigoare la data soluționării cererii de emitere a unei autorizații de construire nu se încadrează, prin definiție, în noțiunea excesului de putere. Legea în vigoare fixează activitatea fiecărui serviciu public cu respectarea interesului general și determină interesele private legitime, iar interesul este legal dacă este ocrotit sau garantat printr-o dispoziție normativă.
În cauză, nu există conflict administrativ (de drept administrativ) cu autoritatea publică locală. Ceea ce impută reclamantul autorității publice locale este faptul că aceasta nu a soluționat favorabil cererea, în temeiul unor prevederi normative abrogate sau modificate la data soluționării cererii de emitere a unei autorizații de construire, strict aplicabile pentru construcții neconforme. In mod real, scopul acțiunii în contenciosul administrativ este determinat de aplicarea legii civile vechi, în lipsa interesului legitim privat, definit ca posibilitate de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat. Aprecierea intereselor legale și soluționarea cererii sub acest aspect, al intereselor legale, se raportează la legea civilă nouă – în sensul extins al noțiunii. Interesele legale sunt determinate de legea civilă nouă, iar instituția juridică a intereselor legale în soluționarea cererilor se analizează, se raportează și este subsumată instituției juridice a aplicării legii civile noi.
CONCLUZIE → Teoretic, poate fi luat în discuție un conflict administrativ cu departamentul public abilitat, în regim de putere publică, să stabilească, prin acte administrative cu caracter normativ de punere în aplicare a legii, competențe și condiții de eliberare a autorizațiilor de construire. În acest raport juridic de drept administrativ cu autoritatea publică competentă să adopte acte cu caracter normativ în vederea executării ori a organizării legii, persoana vătămată poate solicita respectarea intereselor sale legitime prin procedurile prevăzute de Legea contenciosului administrativ. Poate formula plângere prealabilă și, ulterior, în caz de respingere sau nesoluționare, poate formula acțiune în contenciosul administrativ sau poate invoca o excepție de nelegalitate, dacă i-a fost încălcat un drept subiectiv prin emiterea actului administrativ cu caracter normativ pe care a fost întemeiat răspunsul autorității publice locale. Constatarea nelegalității actului administrativ, raportat la obiectul litigiului circumscris unei situații juridice strict obiective și raportat la natura actului administrativ, va determina și efectele hotărârii judecătorești.